Nervii noştri sunt casanţi
ca
sloiurile
Când se sparg respirăm artificii,
arcuri electrice orbitoare,
imagini pe care ochii noştri le proiecteaza
ca
două lentile
Ne scrie
pielea larg deschisă
ideograme aburinde sub pleoape
ca şi cum am
putea
memora
spune
reacţiona
Nervii noştri sunt casanţi,
cu glasuri uscate
abrupte
fusiforme
expirând
unul câte unul
ca
un trup plonjând mereu
perpendicular pe mare
