Cold

Snow

Uncomfortable silences litter the landscape,
Lie in every place we've ever been -
translucent
thin
naked
bodies tinged with blue in the fresh snow

I crushed one of them,
its vast volume caved,
hollow and dry between my teeth.

Eventually, so did we.

Unghii

După-amiezele scormoneam cu unghiile vopseaua plesnită, până la tencuială.

Din coconul meu de pături chinezeşti întindeam arătătorul
zgâriam
şi aşteptam să cresc
dezamăgit.

Îi şopteam unei fete imaginate sunetele pe care mi-aş fi dorit să le aud -
ea credea că mă rog înainte de culcare.

(Pata de apă sfinţită de pe frunte o simţeam, răcoroasă, toată ziua)

Dalele încinse din curte îmi ardeau tălpile,
mirosea a lemn uscat şi a fier;
Zdrobeam păpădii în eprubete şi împrumutam amintiri
pe care nu le-a, dat înapoi nici până azi.

În firida mea scurmată cu unghiile sunt toate arsurile, cuiele, păpădiile şi vocile.
Aici, afară, sunt toate lucrurile de care n-am nevoie.

Technology

Human ghosts in silicate shells,
circuitry lines on my face and around my mouth
heat and light and a slight ozone scent.

These shells, like bullets, fit perfectly
I wear them on my feet, on my hands and over my eyes,
They sound dry and accurate bouncing off surfaces

I send them around as scouts.
I use them as currency.
They are not part of me.

When I sleep, they all rattle at once and I get static.

I've been trying to program my words into phrases
they started flashing a message on every screen,
On every wall
Cold, green lasers all over my skin.

Human, slow motion

This video is by the amazing mjranum on DeviantArt. Enjoy.

Whatever future's left over

Philip Glass: Cello Concerto - 1st Movement
Asculta mai multe audio diverse

Imaginează-ţi mintea ca un hotel. În fiecare cameră stă câte un individ (sau un cuplu), fiecare încercând să-şi personalizeze camera cât mai bine.

Fiecare îşi umple camera cu amprente, ca şi cum atingereile suprafeţelor s-ar aduna, ar îngroşa stratul de piele şi de grăsime lăsat în urmă de degete, până când, după sute şi sute de ani de atins, individul s-ar putea resorbi în obiecte.

Unii desenează figurine sau cuvinte cu vârfurile degetelor pe ferestre.

Cei care nu au ferestre îşi ascultă muzica, lasând-o să se absoarbă în pereţi, să circule seismic prin toată clădirea.

Cuplurile se împreunează în fiecare cotlon al camerelor lor şi-apoi cheamă personalul hotelier să cureţe. Se văd din când în când băieţi îmbrăcaţi frumos, cu câte o găletuşă şi un mop într-o mână şi câte-o lampă cu ultraviolete în cealaltă. Ultravioletele fac totul să strălucească înainte de curăţenie. Soarele face totul să strălucească după curăţenie. Simplu.

Undeva în subsol stă un om care miroase a cremă epilatoare. Este neted şi alb, îi place lumina electrică şi plasticul. Face baie câte zece minute pe zi. Umblă numai în papuci de catifea şi are tălpile moi şi albe. Părul lui nu apucă niciodată să crească. Ca angajat al hotelului, el clasifică sunetele, mirosurile, lucirile ultraviolete cu gustul lor astringent şi desenele şi cuvintele de pe ferestre.

Pe coperta dosarului lui scrie "Whatever future's left over, store in here".

Acces

Îmi deschid ochii cu greu, ca pe o poartă ruginită a vreunei curţi interioare
în primele secunde nu sunt sigur dacă lumina intră sau iese
şi asta îmi place
apoi se trezeşte şi handicapul meu secret. Cască- leneş şi senzual- şi din senin
explicaţiile, cuvintele, gândurile sunt schiloade şi miros a material didactic.