William Styron - Beznă vizibilă

Cartea lui Styron se citeşte pe drumul de la Oradea la Cluj,
pe tren,
întreruptă
de mici conversaţii punctând gradat nivelele de inutilitate
pe care începi să le simţi în legătură cu tot şi toate.

Scriam mai demult (foarte demult) despre ochi
ca nişte lanterne prin care răzbate
un fel de lumină creatoare de realitate.

Amintirile despre nebunie ale lui Styrone vorbesc, în cadrul metaforei,
Despre stingerea lanternei. Bezna vizibilă este atunci când deschizi ochii şi nimic din ceea ce vezi nu îţi aparţine iar realitatea nu face decât
să se reflecte în retine.

O catatonie a percepţiei, dacă vreţi, dacă se poate numi aşa,
Dacă acceptăm faptul că percepţia nu e doar pasivă
în mod normal.

Ieri seară făceam cumpărături - mi se pare ironic faptul că eram în căutare de draperii - la Auchan. Supermarketurile sunt foarte triste, aproape insuportabil de triste. Mi-am scăpat coşul de cumpărături pe jos şi, desigur, nu s-a spart nimic, n-a fost nici o problemă. Aş fi vrut foarte tare să se fi spart ceva.

Bezna vizibilă este atunci când nu mai eşti capabil să umpli spaţiile dintre obiecte cu relaţii şi obiectele rămân mereu la fel, foarte departe unele de altele şi ajungi să vezi numai absenţe.

Tom Waits - Burma Shave