Much like the wooden Pinnochio, the Thin Paper Harlequin decided to turn himself from paper to flesh and blood, "thin" still being the operative word. So, my friends, squeeze your bony, scrawny knuckles in my direction and wish me thin luck.
The plan is as follows: scarsdale diet for as long as M. allows it. Also, I shall be treading mills, softly, for they'll take me to my dreams. Three times a week. After I plateau, swimming.
După-amiezele scormoneam cu unghiile vopseaua plesnită, până la tencuială.
Din coconul meu de pături chinezeşti întindeam arătătorul zgâriam şi aşteptam să cresc dezamăgit.
Îi şopteam unei fete imaginate sunetele pe care mi-aş fi dorit să le aud - ea credea că mă rog înainte de culcare.
(Pata de apă sfinţită de pe frunte o simţeam, răcoroasă, toată ziua)
Dalele încinse din curte îmi ardeau tălpile, mirosea a lemn uscat şi a fier; Zdrobeam păpădii în eprubete şi împrumutam amintiri pe care nu le-a, dat înapoi nici până azi.
În firida mea scurmată cu unghiile sunt toate arsurile, cuiele, păpădiile şi vocile. Aici, afară, sunt toate lucrurile de care n-am nevoie.
Imaginează-ţi mintea ca un hotel. În fiecare cameră stă câte un individ (sau un cuplu), fiecare încercând să-şi personalizeze camera cât mai bine.
Fiecare îşi umple camera cu amprente, ca şi cum atingereile suprafeţelor s-ar aduna, ar îngroşa stratul de piele şi de grăsime lăsat în urmă de degete, până când, după sute şi sute de ani de atins, individul s-ar putea resorbi în obiecte.
Unii desenează figurine sau cuvinte cu vârfurile degetelor pe ferestre.
Cei care nu au ferestre îşi ascultă muzica, lasând-o să se absoarbă în pereţi, să circule seismic prin toată clădirea.
Cuplurile se împreunează în fiecare cotlon al camerelor lor şi-apoi cheamă personalul hotelier să cureţe. Se văd din când în când băieţi îmbrăcaţi frumos, cu câte o găletuşă şi un mop într-o mână şi câte-o lampă cu ultraviolete în cealaltă. Ultravioletele fac totul să strălucească înainte de curăţenie. Soarele face totul să strălucească după curăţenie. Simplu.
Undeva în subsol stă un om care miroase a cremă epilatoare. Este neted şi alb, îi place lumina electrică şi plasticul. Face baie câte zece minute pe zi. Umblă numai în papuci de catifea şi are tălpile moi şi albe. Părul lui nu apucă niciodată să crească. Ca angajat al hotelului, el clasifică sunetele, mirosurile, lucirile ultraviolete cu gustul lor astringent şi desenele şi cuvintele de pe ferestre.
Pe coperta dosarului lui scrie "Whatever future's left over, store in here".
